vineri, 2 februarie 2018

SĂRBĂTORI ȘI CREDINȚE (XII). SĂRBĂTORILE LUNII FEBRUARIE



Întâmpinarea Domnului
   Denumirea lunii februarie derivă din latinescul ,,februarius” — de la ,,februa” —  ,,a curăța, ,,a purifica luna în care avea loc Festivalul de purificare (pe 15 februarie). Purificarea era menită caselor și câmpiilor, astfel lucrurile vechi din case erau aruncate și pământul era pregătit pentru însămânțările de primăvară. Această lună era închinată zeului împărăției subpământene Februs. 
  În calendarul popular românesc, luna februarie este de Făurar, care vine de la Faur, adică timpul când se ascuțeau uneltele pentru începutul sezonului agrar. Conform calendarului agricol popular, cu 1 februarie se începe anul agricol
La începutul lunii februarie, se încheie sezonul șezătorilor, al petrecerilor, oamenii pregătindu-se pentru muncile agricole.
  Februarie începe cu terminarea Filipilor de Iarnă (25 ianuarie-2 februarie). 
 Și în această lună, sărbătorile religioase creștine se suprapun cu cele necreștine, cu obiceiuri și tradiții, pe care oamenii încă le mai țin.

1 februarie e Ziua lui Trif Nebunul, trecut în calendarul ortodox Sfântul Mucenic Trifon  și 2 februarie este  Stratenia (,, întâmpinare”) este în calendarul ortodox Sărbătoarea Întâmpinării Domnului. Între cele două sărbători, tradiția populară face o legătură, îmbinând legenda cu evenimentul religios. Astfel, conform legendei, pe vremuri, femeia era mai mare decât bărbatul și o femeie, pe nume Stratenia, mergând la biserică l-a văzut pe Trif, treierând și i-a zis: ,, Apoi dacă-i așa, fii tu mai întâi, fii tu mai mare, c-oi fi pe urmă  Așa se face că de atunci femeia e socotită mai mică decât bărbatul nu numai la trup, ci și la minte!  Cât privește nebuneala lui Trif, aceasta i-a fost dată de Îngerul Domnului, pentru că a apărut gol în fața Maicii Domnului, minunându-se de picioarele ei albe sau pentru că a călcat-o pe rochie.  Ziua lui Trif este numită și Ziua Omizilor, a Lăcustelor, de aceea trebuie ținută cu strictețe, ca grădina, ogorul casa să fie ferite de omizi, gândaci, lăcuste, molii, furnici. Preotul era și în unele zone mai este chemat să sfințească viile, ogoarele, , iar în casă se stropea cu agheasmă, iar moliile erau fugărite cu o bucată de colivă sfințită tot în această zi.

 2 februarie Sărbătoarea creștină Întâmpinarea Domnului a fost introdusă la Roma de papa Gelasiu în anul 494, înlocuind străvechea sărbătoare păgână a Lupercaliilor, de la începutul lui februarie, când aveau loc și procesiuni în jurul orașului cu făclii aprinse, în onoarea zeului Pan, supranumit și Lupercus, adică ucigătorul lupilor sau ocrotitorul turmelor împotriva lupilor. Această sărbătoare, ce cade la 40 de zile de la Nașterea Domnului, se referă la prezentarea pruncului Isus în Templu. Semnificația sărbătorii este dată de Hristos ca lumină a neamurilor, El aducând lumina lui Dumnezeu într-o lume întunecată de păcat. Sărbătoarea Întâmpinarea Domnului sau aducerea Lui spre închinare a rămas ca pilda și la noi, ca îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserică, la patruzeci de zile după naștere, pentru molifta de curățirea lor și închinarea pruncilor la sfintele icoane.În credința populară, ziua de 2 februarie este cunoascută sub denumirea de Ziua Ursului. Copiii erau unși cu grăsime de urs. Prin aceasta practică, se credea că puterea acestui animal era transferată asupra copiilor. Bolnavii de „sperietoare” erau tratați în această zi prin afumare cu păr de urs. Așa, cum la americani, pe 2 februarie, mormota  arată cât va mai dura iarna, la români, ursul este prorocul meteo: dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog și, văzându-și umbra, se sperie și se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni. Dacă cerul este înnorat, ursul nu-și poate vedea umbra și rămâne afară, prevestind slăbirea frigului și apropierea primăverii.

 10 februarie este ziua Sfântului Haralambie sau Ziua Ciumei, pentru că acest sfânt, dacă îi cinstești ziua, ținând sărbătoare, te apără de ciumă și de orice altă boală.

  11 februarie este ziua Sfantului  Vlasie , când  încep să se întoarcă păsările migratoare. Sfântul Vlasie este protectorul femeilor gravide.  Sărbătoarea este respectată de femeile gravide pentru a naște copii sănătoși.


 Încuratul Cailor la Brâncoveni
17 februarie ziua Sfântului Toader. De această sărbătoare sunt legate foarte multe mituri și se săvârșesc multe ritualuri.  Prin unul dintre mituri, românii își explică cum se face trecerea de la anotimpul rece la anotimpul cald, calului revenindu-i aici un rol important, iar Sfântul Toader fiind paznicul ceresc al Soarelui, este hotar între anotimpul rece și cel cald. Mitul  spune că Soarele, în fuga lui cerească,  a luat de la Sfântul Toader 9 babe rele, care,  timp de 13 săptămâni , au adus cu ele vremea rea-anotimpul iarna, iar Sfântul Toader cu cei 9 cai ai lui au alergat după Soare și l-au întors spre răsărit, aducând astfel vremea bună. Ca o amintire  a goanei mitice a sfântului și a cailor, în viața poporului a rămas tradiția Încuratul Cailor. Din anul 2010, la Brâncoveni, județul Olt a revenit acest obicei, când se desfășoară parada și întrecerea ( gonitul, încuratul) cailor  crescătorilor de cai participanți la acest eveniment, care prevestește venirea anotimpului cald și pregătirea muncilor agricole. Se postește și nu se muncește. De fapt, legendele spun că acei crescători de cai, care nu respectă această zi, sunt călcați în picioare de cai, sfârșindu-și astfel viața. Caii Sfântului Toader se transformă uneori în 9 flăcăi frumoși, care taie capul fetelor care îndrăznesc să meargă la petreceri în ajunul Sfântului Toader. Fetele țineau această sărbătoare, pentru a fi frumoase și pentru ca să fie luate la joc de flăcăi. De asemenea, fetele, de Sfântul Toader, înainte de răsăritul Soarelui, se spălau pe cap cu apă în care puneau tot felul de plante, culese în anumite condiții, printre care busuioc, mentă, cimbrișor, zmeurică, leuștean, priboi, flori de corn, fân din ieslea cailor,  pentru a avea păr frumos, după care se ungeau pe cap cu o unsoare făcută din coajă de plop, untdelemn, cenușă de nuci și de alune, plus untură de urs. Puneau ligheanul sub pat, iar sub pernă busuioc și un pieptene, pentru a visa ursitul.

24 februarie este Ziua Îndrăgostiților, Dragobetele, dar despre această sărbătoare am scris pe acest blog.

 Suntem un popor bogat pentru că avem o mare zestre spirituală, pe care începem să o neglijăm, distrugând-o prin uitare!
Pe curând,
Earnest



Niciun comentariu: