miercuri, 22 martie 2017

ORAŞE-MUZEU UITATE (VI). CÂMPULUNG MUSCEL

Castrul roman Jidava (193-245)
 Municipiul Câmpulung Muscel este unul dintre cele mai vechi aşezări urbane din România, uitat de traseele turistice şi puţin exploatat din acest punct de vedere de edilii oraşului. Aceştia ar trebui să facă urbei lor o activă promovare turistică, să-l cureţe ( pentru că , de câte ori am poposit pe acolo, m-au deranjat gunoaiele şi praful de pe străzi- îmi cer scuze , dacă, între timp, situaţia   s-a îndreptat).
Oraşul este situat în partea de N-E a judeţului Argeş, de o parte şi alta a Râului Târgului, în depresiunea Câmpulung, având în partea de nord masivul Iezerului şi în sud dealurile înalte ale Subcarpaţilor  numite de locuitori muscele, acoperite cu păşuni, fâneţe şi pomi fructiferi. Condiţiile geografice au fost favorabile locuirii neîntrerupte  a acestei aşezări din epoca bronzului până în prezent. Aici este consemnată cetatea dacică Jidava ( cetate întărită) transformată în timpul stăpânirii romane într-un important castru. Dintre cele 13 castre identificate în judeţul Argeş, acesta este cel mai bine conservat, unde a fost parţial refăcut hipocaustum-ul ( sistem de încălzire centrală pentru încălzire, bazat pe circulaţia aerului cald prin pardoseaua şi pereţii dubli).
Cupola Mănăstirii Negru Vodă, pictor Gh.Tătărescu
 Câmpulung este cel mai vechi oraş din Ţara Românească, fiind atestat documentar în anul 1215,  a fost prima capitală a statului medieval independent, pentru că aici şi-a stabilit reşedinţa, în anul 1330, Basarab I, primul domnitor al statului. El este ctitorul mănăstirii care îi poartă numele. Pe pisania Mănăstirii Negru Vodă  se consemnează: ,, a fost zidit dintr-un început de Radu Negru la 1215, de Basarab I cel Mare, fiul lui Negru Vodă şi terminată de Nicolae Alexandru Basarab, înmormântat aici. La 1635 Matei Basarab o zideste din nou cu aceleasi materiale de piatră cioplită, întocmind obştea monahală cu primul stareţ Melchisedec. Piatra de mormânt a lui Nicolae Alexandru este cel mai vechi document epigrafic funerar în limba slavonă de pe teritoriul ţării noastre. Biserica păstrează  în pridvor urme de pictură din epoca lui Matei Basarab. Biserica a fost  repictată în secolul al XIX-lea de cunoscutul pictor de biserici Gh. Tătărescu.  Oraşul medieval Câmpulung a fost un înfloritor centru meşteşugăresc dar şi cultural. Oraşul are 14 biserici, majoritatea fiind ridicate între secolele XIV-XVI. În oraş, s-a stabilit o comunitate săsească, încă din secolul al XIII-lea, aceştia zidind  un Cloaşter (din germană Kloster, mânăstire). Legenda spune că biserica fusese dăruită Apusenilor de către „Doamna lui Negru-Vodă”, pe la 1220. Singura piatră de mormânt din Cloaster (1300 este anul înscris pe piatră, fiind considerată cea mai veche înscripţie funerară în limba latină din România medievală) este a judeţului Laurentiu di Longocampo şi se află astăzi, înaintea altarului Sfântului Iacob, în Biserica Bărăţia. Breslaşii , cum era tradiţia medievală, şi-au ridicat propriile biserici, păstrându-se cele ale: şubarilor ( Biserica ,,Sfântul Spiridon, construită între anii 1551 şi 1553, refăcută în stil brâncovenesc în anul 1771, pictată în exterior şi interior), olarilor (Biserica ,,Sfântul Gheorghe, secolul al XVI-lea), pietrarilor ( Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului, care mai păstrază picura executată de Pârvu Mutu). Doamna Chiajna a înfiinţat aici în anul 1552 una din cele mai vechi şcoli din Ţara Românească, iar în  anul 1567 a ridicat Biserica Domnească, pe lângă care domnitorul Antonie Vodă a înfiinţat, în anul 1667, prima şcoală în limba română. Pe lângă Mănăstirea Sfânta Marina, începând cu secolul al XVII-lea, a fiinţat o şcoală de zugravi ( numeroşi zugravi formaţi aici au funcţionat în Ţara Bârsei; tot la această şcoală a luat primele lecţii pictorul Ioan Negulici).
Bulevardul Pardon
  Tot la Câmpulung, domnitorul Matei Basarab a instalat tiparniţa trimisă de Mitropolitul Kievului, Petru Movilă, ( la Mănăstirea Negru Vodă) şi înfiinţează, în anul 1643, prima fabrică de hârtie din ţară.
 Să nu uităm că în anul 1521, Neacșu Lupu emite din cancelaria orașului, o scrisoare redactată în limba română către Hans Brukner, județul Brașovului.
 Câmpulung Muscel nu oferă turistului doar biserici, ci şi unul dintre cele mai vechi muzee de istorie din ţară, înfiinţat în anul 1889, care funcţionează astăzi în clădirea fostei Prefecturi ( clădire ridicată după planurile arhitectului D.I. Berechet, care între anii 1930 şi 1963 a fost arhitectul şef al Patriarhiei Române), Muzeul de Etnografie şi Artă Medievală, cu sediul în cea mai veche clădire păstrată în oraş, ridicată în stil muscelean, în anul 1735. În bătrânul oraş, vă puteţi plimba pe Bulevardul ,,Pardon( veţi recunoaşte clădirile, dacă aţi văzut filmul ,,Titanic vals, realizat în anul 1965, după piesa lui Tudor Muşatescu), printre puţinele Străzi Mari păstrate în ţară, construit în jurul anului 1800, pe fosta albie a unui iaz, care a fost deviat în Râul Târgului, în care se integrează organic Grădina Publică ,,Merci, întemeiată în anul 1885 şi refăcută după planurile lui Berechet ( menţionăm că în oraş se află 80 de clădiri monument realizate după planurile celebrului arhitect, printre care Ateneul Popular, Liceul de Fete, Primăria). De asemenea, în faţa Bibliotecii, într-un mic  mic scuar, este plasat Bustul legendarului Negru Vodă, operă a sculptorului Dimitrie D. Mirea, ridicat în 1910.
  În  Câmnpulung este sediul uneia dintre lojile masonice din România ( se spune că aici Masoneria ar fi funcţionat încă din secolul al XVII-lea) şi că Biserica Ortodoxă Sfântul Nicolae, ridicată în anul 1860, ar fi o ctitorie a masonilor, după arhitectură şi după unele simboluri reprezentate în interiorul ei.
 Poate v-am trezit interesul pentru a vizita frumosul oraş. Merită de văzut, pentru că veţi simţi atmosfera vremurilor trecute, rătăcită în prezentul atât de haotic şi zbuciumat în care trăim.
Pe curând,
Earnest

Un comentariu:

Earnest spunea...

Am aflat zilele acestea că a mai apărut un muzeu în Câmpulung, cel al fostelor Uzine ARO. E bine, ca să ştie şi tânăra generaţie că în România se ridicau şi uzine nu numai PUB-uri, restaurante, cafenele, supermarket-uri.
România exporta ARO în peste 90 de ţări, iar acest vehicul de teren a reuşit, fără să se innisipească, să traverseze Africa deşertică de la vest la est. Mi se pare firesc ca acest fapt să fi deranjeze Europa Occidentală.
Am aflat că Facultatea de Mecanică a Universităţii Tehnice ,,GH. Asachi" din Iaşi a scos un iARO şi aşteaptă să fie omoologat. Oare, vom vedea minunea? Cine îl va fabrica?