Crucea este cel mai vechi simbol atestat
încă din epoca pietrei, reprezentată pe pereţii peşterilor, pe vasele ceramice,
pe obiectele metalice, fiind un simbol solar, al divinităţii supreme sau a celor
4 elemente primordiale:Foc, Pământ, Aer, Apă sau al celor 4 direcţii. În
secolul 3 î.e.n., Plaut îi dă un sens moral: un chin moral sau călăul. Odată cu
răstignirea lui Iisus Hristos, crucea a devenit cel mai important simbol
creştin, cu mare încărcătură spirituală: în Noul Testament, în Evanghelia după Marcu VIII:34 sunt redate
cuvintele lui Iisus «Dacă voieşte cineva să vină după mine, să se lepede de
sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să mă urmeze».
Crucea latină
Are braţele de sus egale, iar partea
de jos este mai lungă, reprezintând crucea pe care a fost răstignit Iisus
şi în consecinţă, sacrificiul Său şi mântuirea omenirii care a rezultat din
aceasta. Crucea latină
a apărut pe obiectele romane în secolul IV, după ce creştinismul a devenit o
religie liberă, fiind apoi planul multor biserici. După Consiliul de la Constantinopol , din
anul 692, pe această cruce a fost reprezentat Iisus crucificat, purtând o
coroană de spini. Pe această cruce ( crucifex), este adăugat titulus-ul sau
inscripţia, fixată din ordinul lui Pilat din Pont deasupra lui Iisus răstignit:
I.N.R.I. ( Iisus Hhristos, Regele Iudeilor). Crucea cu 2 braţe,
braţul de sus mai mic este numită Crucea din Lorraine, fiind asociată cu
patriarhii, cu episcopii celor 5 episcopii medievale, iar crucea triplă , cu cea de-a treia orizontală, cea mai mică, aşezată
sub orizontala principală este asociată cu papalitatea. Cupolele bisericilor
ortodoxe ruseşti au adesea în vârf asemenea cruci, dar cu cea de a treia
orizontală, cea mică, aşezată sub orizontala centrală şi uneori înclinată.
Crucea grecească
Are cele patru braţe egale şi formează planul
bisericilor ridicate în stil bizantin. În Orientul Mijlociu, în epoca
precreştină era simbolul zeilor asociaţi cu cerul, ca zeul mesopotamian Shamash
sau ca zeul Anu. La azteci, această cruce aparţinea zeului comerţului,
Yacatecutl ( Stăpânul Nas), iar în ritualul budist este numită visra vajra şi reprezintă puterea
doctrinei lui Buddha
Crucea Sfântului Petru
Are braţele de jos
egale, iar partea de sus este mai lungă. Sfântul Petru i-a rugat pe răstignitorii
Săi să-l răstignească cu capul în jos şi nu drept, spunând: „Nu sunt vrednic ca să fiu răstignit precum Hristos
al meu; căci El a fost răstignit astfel pentru a privi spre pământ, unde avea
să coboare în Iad pentru a elibera sufletele închise acolo. Răstigniţi-mă cu
capul în jos ca să privesc către ceruri, acolo unde mă voi duce”. Cererea
i-a fost îndeplinită. Astfel, marele Apostol al Domnului, Petru, şi-a sfârşit viaţa,
plecându-şi capul la picioarele lui Hristos. Purtând crunta durere a
lanţurilor în mâinile şi picioarele sale, şi-a dat sufletul său curat în
mâinile lui Dumnezeu.
Crucea Sfântului Andrei
Este o cruce
grecească în formă de X pe care a cerut să fie răstignit Sfântul Andrei, pentru
că şi el se considera nevrednic de a fi răstignit ca Iisus. Această cruce este
folosită ca semn de circulaţie, ca simbol al morţii, dacă nu respecţi regulile
de circulaţie, la trecerea pe o cale ferată. De asemene, este reprezentată pe steagurile Scoţiei şi Insulei Jersey
Crucea malteză sau Crucea Sfântului Ioan
Numită şi Crucea cu opt
colţuri, crucea malteză era
semnul Cavalerilor Ospitalieri sau al Cavalerilor Sf. Ioan din Ierusalim, care protejau
la început peregrinii, apoi a devenit un remarcabil ordin militar al Cruciatelor.
Stabilindu-şi cartierul general în Malta, au devenit cunoscuţi sub numele de
Cavalerii de Malta. Cele opt capete reprezintă beatitudinea (binecuvântarea) şi
sunt alcătuite din patru vârfuri de săgeată. Această formă de cruce era
cunoscută în Asiria Antică, unde cele opt capete îi simbolizau pe
zeii Ra, Anu, Belus şi Hea. Crucea Malteză este un simbol al protecţiei, un
semn de onoare.
Pe curând,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu