Sabia lui Alexandru Ioan Cuza
Smaraldul-nestemata sperantei si a luminii verzi-este un beril, este guvernata de Mercur, este nestemata Lunii, a Zodiei Racului, fiindu-i corespunzatoare ziua de luni, cifra 7 si anotimpul primavara. Avand proprietatea de a strapunge cele mai intunecate tenebre, smaraldul si-a imprumutat numele celebrei Table de Smarald atribuite lui Apollonius din Tyana si care inchidea Secretul Creatiei Fiintelor si Stiinta Cauzelor tuturor lucrurilor
Tronul lui Dumnezeu, in viziunea Sfantului Ioan Teologul, este inconjurat de un curcubeu cu infatisarea smaraldului. Smaraldul este piatra pe care Dumnezeu o indica lui Moise (Iesirea, 20,9) sa o puna la incheietoarea cingatoarei vesmintelor preotilor, se afla printre cele 12 pietre pretioase de pe pieptaralul Marelui Preot(Iesirea, 28), o gasim printre cele 12 pietre ale zidirii Cetatii Noului Ierusalim, este protectoarea semintiei lui Levi, este protectoarea Sfantului Evanghelist Ioan, iar in exageza mistica a ostirilor ceresti, simbolizeaza ingerii. De asemenea, Lucifer avea asazata pe frunte o piatra uriasa de smarald (dupa Evanghelia apocrifa a lui Nicodim), care a cazut in gradina Edenului. Este piatra care a stat la baza confectionarii Graalului. In "Vede", smaraldul este rezultatul luptei dintre demonii binelui cu cei ai raului si de aceea este impregnata cu insusiri, atat benefice cat si malefice. (Vasuki, Regele Serpilor, demon al raului, a scapat fierea imparatului Danava, in timp ce era urmarit de Garuda, Pasarea Rege, demon al binelui, in desertul Arabic, in apropierea Marii Rosii, care s-a tranformat in zacamant de smarald).
In Egiptul Antic, smaraldul era piatra zeitei Isis, protectoarea casniciei, simbolul armoniei si a fidelitatii conjugale (acest simbol s-a pastrat si in Evul Mediu: logodnicul putea verifica puritatea logodnicei sale, daruindu-i un inel cu smarald, a carui piatra isi pierdea stralucirea in cazul in care iubita nu era virgina; la fel se constata si adulterul sotilor). Corabierii greci socoteau smaraldele pietre magice, menite sa-i apere de monstrii marini si de sirene si le purtau cu ei, ca amulete, pe care era gravat chipul lui Poseidon. Au iubit smaraldele: Policrates din Samos, Alexandru Macedon, , Cleopatra, Nero, Hadrian, Carol cel Mare. Se spune ca Policrates, deosebit de bogat si protector al artelor, i-a intrebat pe preoti ce sa le daruiasca zeilor, pentru a le multumi pentru viata implinita pe care o ducea. Acestia l-au sfatuit sa le dea ca ofranda, cea mai draga comoara a sa. Policrates le-a daruit inelul sau cu smarald, de care nu se despartise niciodata, pe care l-a aruncat in largul marii. Seara , a gasit inelul in pantecele pestelui care i s=a servit la cina. Preotii au interpretat acest fapt, drept refuzul zeilor. Peste cateva luni, insula Samos a fost cucerita de persi, Policrates a fost luat prizonier si crucificat in orasul Magnesia. Carol cel Mare a primit, in anul 800, de la Papa Leon III, un medalion, care are intre cele 2 cabosoane de smarald o aschie din crucea pe care a fost rastignit Iisus, aflat in tezaurul catedralei de la Reims. Acest medalion simbolizeaza credinta si l-a protejat pe imparat in toate bataliile sale.
In secolul XI, celebra calugarita Hildegard recomanda smaraldul purtat direct pe piele pentru alinarea durerilor de inima si de stomac, in timp ce acela tinut in gura era recomandat pentru ameteli si dureri de cap, iar contemporanul ei, calugarul Marbode, il recomanda pentru linistea sufleteasca si pentru marirea prestantei.
Sabia lui Alexandru Ioan Cuza, primita in dar de la regele sarb Mihail Obrenovici, este impodobita cu smaralde. Pe otelul lamei este gravata sintagma: "Amicus certus in re incerta" ( "Amic sigur, in imprejurari nesigure"). Cuza nu a tras insa sabia din teaca, in seara de 23 februarie 1866, cand a fost silit sa abdice. in situatii nesigure pentru el. Nu stim ce istorie a avut sabia pana in anul 1992, cand a fost cumparata la o licitatie de la Londra de printul Dimitrie Sturza si donata patrimoniului romanesc. Astazi, sabia se afla in sala Cerchez a Muzeului National Cotroceni.
Pe curand,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu